Si ca sa continui precedentul post, turbez. Presupun ca toata lumea a aflat schema cu baiatu ala rupt din telenovele, Klepsy, sau cel putin au aflat cei pentru care 'adevarul' era un necesar. N-am de gand sa dau bir cu fugitii, desi raman la parerea ca din toata gloata de 'fraieri', eu am fost cel mai cel. Dar daca stau sa ma gandesc bine, cand n-am fost eu al mai fraier? (ce melodramatic suna)
S-apare perioada aia din viata cand te loveste o chestie de genu asta care privita din propia experienta, ajunge la o gravitate colosala. Apoi te gandesti ca wtf, ce poate veni mai rau? Bring it on! Si uite ca vin, apar una dupa alta pana ajungi in punctul ala cand nu poti dormi noaptea, iti pui pe fundal o muzichie trista si stai cu pachetu de tigari, preferabil pe un fotoliu uitandu-te pe geam la Luna si asteptand o zi mai buna.
Si daca vorbesti cu cineva despre subiectul in cauza, o sa zica ca esti nebun si ca exista lucruri mai bune in viata. Probabil ca exista, dar in mintea ta ala e lucrul esential. Poate pentru pesoana cu care vorbesti lipsa unui pachet de tigari pe zi atinge proportii cataclismice. Si tu o sa-i spui ca exista lucruri mai bune in viata, dar el nu intelege. Si unde ajungi?
Si dupa toata avalansa de necazuri, te agatzi de ceva. Acel ceva se transforma intr-o farama de speranta, ca poate lucrurile vor fi mai bune. Si tot fructifici sansa pana cand devine ceva real, palpabil, reprezentat poate de o persoana sau de o actiune. Deodata totul e bine, te simti 'altfel', de parca ai descoperit ceea ce cautai de atata vreme, ajuns in momentul in care te intrebai daca totusi exista sau o dai in paranoia.
La fel de brusc se termina, intr-o fractiune de secunda. Apoi iti dai seama ca ai interpretat gresit realitatea. Ca de fapt n-ai gasit nimic, ci doar ajungi inapoi pe fotoliu, langa pachetul de tigari. Indiferent cat de frumos pare, nu exista. There will always be a catch.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu